Despre Noi
Cum am ajuns aici?
Sincer?
Nici noi nu suntem complet convinși.
Totul a început ca o glumă.
Genul ăla de:
„Ar fi amuzant dacă am face asta…”
Acum există o fermă, o comunitate și un număr surprinzător de mare de oameni implicați emoțional în ce se mai construiește prin Ogradă.
Ceea ce ne face să credem că este posibil ca gluma să fi mers puțin mai departe!
Apoi lucrurile au început să scape puțin de sub control.
Pentru că oamenii au început să aibă idei.
Foarte multe idei.
Și, brusc, toată lumea a devenit expertă în agricultură, construcții, logistică și „cum s-ar fi făcut asta mai bine dacă eram eu la conducere”.
Nu s-au mai limitat la observații inocente de tipul „ce drăguțe sunt păsările”, ci au trecut direct la nivelul superior de implicare umană:
Sfaturi nesolicitate livrate cu maximă convingere și zero responsabilitate.
Au început să vină cu sugestii, evident contradictorii între ele, să participe la decizii ca și cum ar fi avut un cuvânt de spus din oficiu și să urmărească fiecare construcție nouă cu acea privire specifică de „eu nu aș fi făcut așa, dar nu zic încă exact cum”.
Ceea ce ne-a dat de gândit.
Ce-ar fi dacă oamenii chiar ar avea un cuvânt de spus?
Nu unul „din reflex”, spus pe margine de gard, între două drumuri „întâmplătoare”, ci unul real. Adevărat. Cu consecințe.
Ce s-ar întâmpla dacă fiecare idee ar trebui nu doar spusă, ci și susținută până la capăt?
Dacă fiecare „eu aș face altfel” ar veni la pachet cu responsabilitatea de a face efectiv altfel?
Și, poate cel mai important:
Dacă toate acele opinii, adunate la un loc, ar trebui cumva… să funcționeze împreună?
Așa a apărut Ograda Vecinului…
La propriu, nu la figurat.
O mică fermă susținută și, uneori, „optimizată” de vecini, adică acel tip de proiect în care implicarea e colectivă, dar responsabilitatea rămâne mereu „în curs de clarificare”.
Iar dacă ai ajuns până aici și ai simțit măcar o secundă impulsul de a spune „eu aș face altfel”…
E posibil să fii exact genul de vecin care lipsește din ecuație.
Tu ce fel de vecin ești?